Incepand din luna mai 2008, asociatia Clopotel in parteneriat cu Fundatia ELSU Elvetia, au pus la dispozitia proprietarilor de animale din Iasi dar si din zonele invecinate, o clinica mobila echipata corespunzator, cu ajutorul careia asociatia ofera ingrijiri medicale gratuite animalelor de talie mare, in special cailor.
    Clinica mobila se deplaseaza atat in oras cat si prin satele invecinate, dar si in targurile de animale, acolo unde se intampla cele mai multe accidente. Incepand de la operatiuni simple (cum ar fi deparazitarea) si pana la cele mai complicate ce necesita tratamente indelungate sau chiar operatii, clinica mobila incearca totodata sa duca in paralel, o campanie de sensibilizare a oamenilor cu privire la drepturile animalelor.
    Inceputul a fost destul de greu pentru ca avem de-a face in general cu oameni simpli, fara educatie, oameni care cred ca animalele au fost create doar pentru a servi intereselor lor si chiar daca ne ofeream sa le tratam animalele gratis, acestia nu erau prea incantati. La fel de greu ne-a fost si cu unul dintre medicii veterinari (Ursache Petre) care a fost angajat pe clinica mobila o perioada, pentru ca in ciuda faptului ca lucrase ani buni intr-o ferma de animale (ce-i drept, pe perioada comunismului) nu stia nici sa curete o rana si nici sa faca o injectie, lucruri pe care a trebuit sa le invete de la noi, acesta fiind si motivul pentru care a trebuit sa renuntam la el foarte repede. Din pacate, nu este singurul "medic veterinar" din zona care are aceeasi mentalitate cu privire la drepturile animalelor ca si proprietarii lor, altfel cum se explica faptul ca in majoritatea satelor exista un dispensar veterinar si implicit un medic, dar pe care oamenii de cele mai multe ori nici nu il cunosc?
    Dupa un an de activitate a clinicii mobile, putem spune ca avem foarte multe rezultate, foarte multi dintre cei care la inceput ne priveau cu nedumerire, acum vin singuri si ne cer ajutorul atunci cand animalele lor sunt bolnave. Mai mult decat atat, animalele pe care le au in grija beneficiaza de hrana, odihna si adapost, si nici nu mai sunt batute asa cum erau inainte.
    Cum fenomenul de abandon este foarte frecvent in perioada iernii cand oamenii nu vor sa isi hraneasca caii "degeaba", si cum strazile orasului erau pline de cai abandonati, iarna trecuta a fost prima iarna in care nu s-au mai semnalat cazuri de abandon, si asta nu poate decat sa ne bucure si sa ne impulsioneze sa mergem inainte chiar daca nu ne este deloc usor.
    Marea noastra nesansa este insa indiferenta autoritatilor sanitar-veterinare si a politiei, care nu vor absolut deloc sa colaboreze cu noi, nici macar acolo unde exista cazuri de o cruzime atat de rara incat iti vine greu sa crezi ca cei care fac astfel de fapte, sunt oameni ca noi toti. Dar noi continuam sa speram totusi ca intr-o zi lucrurile se vor schimba, ca oamenii care "au mostenit" functii de raspundere fara ca ei sa stie macar acest lucru, sa fie inlocuiti cu oameni competenti care stiu ce inseamna dreptul la o viata normala, drept castigat de toate vietuitoarele prin nastere si nu prin vot electoral.